Oraşe vizitate: Veneţia, Padova, Londra, Bruxelles. Trecuse o lună de când m-am întors din prima mea expediţie şi într-o dimineaţă mă trezesc visând că trec graniţa dintre Moldova şi Transnistria, dor de ducă!

Însă, prima dorinţă aşternută pe sufletul meu imediat după întoarcerea de la Paris a fost să merg cu ocazia până la Sankt Petersburg (via Moscova).

De atunci şi până azi toţi cei cărora le-am spus de acest plan au încercat să mă convingă să nu o fac, aducându-mi cele mai înfricoşătoare argumente: că o sa devin donator de organe, că o sa fiu violat, că o sa fiu omorât pentru 10 euro! Cel care s-a chinuit cel mai mult să mă convingă de acest lucru, preţ de câteva ore, a fost un tirist foarte amabil! Tipu’ m-a dus de la Bsitriţa Năsăud la Suceava, la simpozionul de la Universitatea Ştefan cel Mare. Mi-a zis că nici măcar el cu propriu-i tir şi având 100 kg nu merge singur în Rusia, ci doar în doi, cu încă un coleg în cabină.

Omul a fost impresionat de ce fac, m-a felicitat, dar ultimul lucru pe care mi l-a spus la despărţire a fost: „Nu te duce în Rusia!” Dar o dorinţă neîmplinită îmbolnăveşte sufletul! Mi-am amintit de prietenul meu Gleb, care e rus, şi i-am scris întrebându-l dacă e vreun pericol şi mi-a plăcut mult răspunsul lui: „C’mon! You are a Romanian, an East-European!” Apoi mi-a explicat că e doar o frică specifică celor din vest, că mă ajută să obţin viza şi mă aşteaptă la Moscova şi mă va duce la el în orasul lui natal etc.

În 7 iulie 2012, am primit rezultate examenului de licenţă şi, în aceeaşi zi, am luat-o la drum! Am pornit cu frică, nu am dormit bine în noaptea dinaintea plecării. De ce? Chiar în ultima seară pe Couchsurfing s-a anunţat dispariţia unui hitchhiker (n.r – autostopist) în Elveţia de mai bine de o lună. Chiar în seara dinainte să plec! Unii ar fi considerat ştirea vreo voce divină care le spune să stea naibii