Într-una din zile, un vecin de garaj (din Valea Trandafirilor), pedalând pe bicicletă, mă întâlneşte şi, oprindu-se, mă întreabă:
-- Cine a foast Ion Vasilache?
Eu: --Poate... Vasile Vasilache? Scriitorul, autorul faimosului roman satiric „Povestea cu cocoşul roşu”...
El: -- Nu... Este o stradelă între Academie şi hotelul Chişinău...
-- A, mă dumiresc: e vorba de Ion Vasilenco!
-- Da, da: Vasilenco, confirmă dumnealui... Cine a fost ?
Iată, pe scurt, tragica poveste, pe care am relatat-o în plină... stradă:
„ L-am cunoscut foarte bine... De la Universitate... Eu am venit la facultate în 1950... Ion Vasilenco făcea parte din prima promoţie, cea din 1946—1951... Împreună cu Igor Creţu, Efim Levit, Petru Zadnipru, Vanda Zadnipru, Baca Deleanu, Ion Osadcenco... De altfel, de la Ion Osadcenco am aflat că Ion Vasilenco s-a înscris la matematici, dar dînsul l-a convins să vină la filologie (se cunoşteau de la liceu).
Da, cîteva date biografice: părinţii lui Vasilenco erau originari din Cetatea Albă, dar, în virtutea serviciului lor, Ion s-a născut la Paşcani. Cînd au intrat ruşii în România (1944) şi au prins a-i vâna pe basarabeni, au fost aduşi şi ei aici... Repatriaţi... forţat, ca atâţia alţii...
Ei bine, Ion Vasilenco era un om de mare şi aleasă cultură. După universitate a activat la Academie, la Institutul de limbă şi literatură... În anii de după moartea tiranului Stalin, în perioada aşa zisului dezgheţ hruşciovian (transcripţia aparţine eminentului lingvist Valentin Mândâcanu), când a demarat o activitate energică de readucere a literaturii clasice până atunci ţinută sub lacăt, Ion Vasilenco a scris şi publicat în săptămânalul de curaj „Cultura Moldovei” un eseu doct şi documentat despre opera gigantului Constantin Stere
