Ceva vechi (cea mai de succes franciză SF a tuturor timpurilor), ceva nou (IMAX și efecte 3D), ceva împrumutat (Benedict Cumberbatch, interpretul noului Sherlock Holmes) și ceva albastru (o poveste încîlcită cu multe răsturnări de situație). Asta e formula pe care baștanii de la Hollywood au mizat atunci cînd au dat undă verde noului Star Trek: În întuneric. Întîmplător, e o superstiție destul de des întîlnită și pe la nunți, semn că oamenii sînt pregătiți pentru o căsnicie de lungă durată cu publicul amator de USS Enterprise, teleportări, warp 4, torpile fotonice și fazere.
În primul rînd, ca să clarificăm lucrurile, În întuneric nu e singur și de capul lui, ci o urmare a Star Trek-ului din 2009, care la rîndul lui se dorea un prequel al vechiului Star Trek. Dar nu vechiul Star Trek nou, ăla cu Picard, Data și Worf, ci vechiul Star Trek vechi, ăla cu Kirk, Spock și Scotty. Da, știu, acum totul e mult mai clar. Și ca să vă lămuresc definitiv, J.J. Abrams, regizorul ultimelor două filme Star Trek, o să regizeze și următoarele filme Star Wars, deci ghiveciul ar trebui să fie complet, mai ales dacă Forța nu e suficient de puternică în voi.
Sigur, să faci un Star Trek nou e destul de sigur din punct de vedere financiar: e imposibil să nu adune bani căcălău. Totuși, ca să-i impresionezi pe puriști, pe băieții și fetele cu urechi ascuțite de plastic, care umblă îmbrăcați în izmene pe stradă, au văzut fiecare episod de sute de mii de ori și își freacă între ei undele tractoare, e nevoie de ceva special, mai ales cînd te mănîncă în fund să-i scoți de la naftalină tocmai pe “Dumnezeul Trekist” și pe prietenul lui tuns aiurea, adică pe Căpitanul Kirk și pe Spock. Mi-e greu să zic dacă misiunea a fost îndeplinită și dacă ultrașii au fost mulțumiți de vibrația transmisă de film, pentru că mă număr printre oamenii aceia plictisitori care se feresc de romulani do
