„Politicieni ai dreptei, sfădiţi-vă liniştiţi, Ponta lucrează pentru voi!“

– Vreau să vă dau o veste bună!

– Era şi cazul, dar nu prea credem. De unde veşti bu­ne în zilele noastre?

– Anunţ, aşadar, că dreapta noastră (aproape în to­talitate) se va reuni într-un singur partid mare. Partid, spun, nu alianţă.

– Fii serios, dom’le. Şi cum se va numi?

– Habar n-am.

– Cine o va conduce?

– Nu ştiu.

– Ce ideologie va afişa?

– Nici asta nu ştiu, dar pesemne că ceva po­pu­la­ro-liberalo-democrato-conservatoro-naţional.

– Când se va întâmpla minunea?

– Probabil că înainte de alegerile generale din 2016.

– Bine, dar ceea ce se vede acum contrazice fla­grant această profeţie: PDL pare fracturat pro­fund, chiar dacă în final nu-i va mai exclude pe „in­telectuali“. Oricum, sub conducerea lui Blaga el se îndreaptă spre nadir, pentru a ne exprima poetic, sau spre un 7-8%, spre a ne exprima pro­zaic. Mişcarea Populară, susţinută de Băsescu, îl ame­ninţă de pe dreapta şi partidul ieşit de acolo va smulge poate şi grupul Udrea de la PDL. De pe stânga îl ameninţă grupul dizidenţilor din PNL în frunte cu Chiliman, poate chiar Tăriceanu. Di­na­poi pândeşte neo-DA–ul lui MRU şi Aurelian Pa­velescu, asta pentru a nu mai vorbi despre Mihail Neamţu cu a sa Nouă Republică, care planează vul­tureşte pe deasupra tuturor. Cum să se reunească atâtea ambiţii, cum să se aplatizeze atâtea orgolii, ce par a fi invers proporţionale cu forţa reală a gru­pării? Cum să se renunţe la atâtea combinaţii şi interese de grupuscul în favoarea binelui ge­ne­ral? Îi vedeţi pe liderii dreptei (mă refer desigur la cei aflaţi în opoziţie) – Chiliman, MRU, Blaga, Tă­riceanu, Udrea, Macovei, Preda, Neamţu şi, ul­ti­mul pe listă, Băsescu – fie şi numai dându-şi mâ­na la o întrunire generală „a dreptei“ şi făcând fie şi o „poză de familie“ împ