La finalul unui sezon agonizant, ne întrebăm retoric: există asemănări între clasa politică și clasa fotbalistică din ultimii 23 de ani? Da, da, da, normal că da! Astăzi, la nivelul celor mai reprezentative voci, sesizezi același discurs suspect, dominat de neputință, resemnare, nesimțire, șmecherie și lipsă de viziune. În fond, un monolog toxic, construit între “Asta e!”, “Care-i problema?!” și “Ce mai vreți, băăă?”.
Altfel, cei care tot conduc de două decenii încoace n-au incertitudini. Știu totul mai bine decît noi, spectatorii de rînd. Mircea Sandu ne-a și informat, cît se poate de limpede: în ediția 2013-2014 vor fi 15, 16 sau 17 echipe în Liga 1. E clar? E clar! În 2014, eternul șef al FRF nu va mai candida la președinția Organizației. După ani lungi de domnie, își va pune elegant palma-n cur, cu grația unui ales membru în Comitetul Executiv al UEFA. Ați mai auzit cumva de alt președinte, detestat la București, dar apreciat pe axa Washington-Londra-Bruxelles?
Cînd a venit Mircea Sandu la putere, fotbalul nostru încerca să iasă, odată cu țara, dintr-o eră totalitară. Totuși, cum-necum, Steaua jucase finala Cupei Campionilor în ’89, iar Dinamo era semifinalista Cupei Cupelor din ’90. Echipa națională ajungea în optimi la Mondialele din Italia. Aveam o grămadă de centre de copii și juniori, în toată țara… Cum stăm azi? Bine, bine, foarte bine! Suporterii ar zice bogdaproste dacă Steaua ajunge printre primele 32 de echipe din Champions League. În lipsa altor pețitori, Naționala dispută un amical de gală cu Trinidad-Tobago. Cît despre centrele alea, mai bine nu pomenim. Au ajuns în mizerie (ba unele chiar au dispărut) atîtea cluburi bătrîne, cu tradiție – Universitatea Craiova, Poli Timișoara, UTA, Progresul București, Rapid, U. Cluj. Cui să-i mai pese de copii, de educație, de viitor? Cam asta va lăsa Nașu’ în urmă, la încheierea nesfîrșitului său
