- Cultural - nr. 107 / 4 Iunie, 2013 Se povesteste ca, intr-o seara, intr-un restaurant, cativa cetateni stateau de vorba la un pahar de bautura. Din una in alta, a venit vorba si despre Spovedanie. "Eu”, zice unul, "nu m-am spovedit de 20 de ani”. "Asta inseamna ca esti las. Iti este frica sa te spovedesti!” "Ba nu mi-e frica deloc”. "Ba ti-e frica!” "Punem pariu pe o damigeana de vin ca maine dimineata merg la spovedit?” "Punem!” A doua zi dimineata, iata-l ca intra intr-o biserica si merge direct la preot caruia ii spune ca vrea sa se spovedeasca. Prietenii din ajun ajunsesera inaintea lui, sa vada daca isi tine cuvantul. -Parinte, zice omul ingenunchind, eu n-am venit, de fapt, sa ma spovedesc, dar am pus un pariu pe o damigeana de vin ca nu mi-e frica sa vin la scaunul de Spovedanie si vreau sa castig pariul. Uitati-va la prietenii mei cum ma spioneaza. Preotul a ramas uimit de o asemenea obraznicie si a inceput sa-l dojeneasca: -Se poate, mai, omule, sa glumesti cu lucrurile sfinte? Nu te gandesti ca este deasupra un judecator? Ca o sa te bata Dumnezeu? -Nu- mi pasa, zice omul. Dar gandeste-te ca o sa mori, continua preotul. -Nu-mi pasa! -Dar gandeste-te la judecata si la iad. -Nu-mi pasa. -In cazul acesta, zice preotul, ai castigat pariul, damigeana cu vin. Dezlegare nu pot sa-ti dau, ca nu o meriti, doar canon de pocainta pot sa-ti dau. Timp de o luna de zile sa spui in fiecare dimineata si seara: "Este un Dumnezeu care ma va judeca, dar nu-mi pasa. Voi muri, dar nu-mi pasa. Voi merge in iad, dar nu-mi pasa!” Omul a plecat si le-a spus prietenilor ce a facut si ce a spus preotul. -Trebuie sa implinesti canonul dat de parinte, altfel nu castigi damigeana. Si omul a trebuit sa faca lucrul acesta, dar n-au trecut decat doua saptamani si cuvintele spuse in fiecare dimineata si seara au avut in constiinta lui un efect deosebit care parca l-au trezit d