- Editorial - nr. 107 / 4 Iunie, 2013 Nu am putut ramane indiferent la problemele societatii in care traiesc si care sunt, implicit, si problemele mele. Am dorit, astfel, sa evidentiez o atitudine… a mea. Am facut-o sub forma editorialelor – unele concepute sub forma de pamflet – sau a interviurilor realizate cu oameni de mare cuprindere intelectuala pe care i-am apreciat pentru calitatile si profesionalismul lor”. Sunt cuvintele autorului Nicolae Balint, cuprinse in finalul cartii "Oameni, fapte, atitudini. Intre Marele Urs si Marele Licurici” (Editoriale si interviuri, vol. II, Editura Nico), in partea "In loc de concluzii – Inainte de toate a fost Cuvantul”. O carte, dupa a carei citire nu putem sa nu ne punem singuri o intrebare, destul de incomoda, cam delicata, ca oameni care ne aflam aici, in "Gradina Maicii Domnului”: in ce Romanie traim? Asadar, in ce Romanie traim? Intr-o tara in care, din nevoi, cica "dictate de stringente interese de stat (…), s-a vandut aproape tot din ceea ce a constituit candva averea nationala”, in urma jafului intern al camarilei de la putere, in cei 23 de ani! O tara indatorata FMI si Bancii Mondiale, pana peste cap, in care, prin aplicarea stupidului principiu "restitutio in integrum” si a Legii 1/2000, s-a ajuns la o "devalizare aproape legala a statului roman, in care hotia din banul public a devenit obisnuinta la ordinea zilei. O Romanie cu imaginea externa catastrofala, dar nemeritata, din ce in ce mai depopulata, cu un climat de "violenta si nesiguranta in permanenta crestere”, "cu tendinte vadite de enclavizare si un atac direct la stabilitate”, cu "limite ale suportabilitatii peste care nu se va putea trece”. In ce Romanie traim? Intr-o Romanie in care ne "autodistrugem cate putin in fiecare zi”, concomitent "cu distrugerea unor valori morale, sociale, familiale sau religioase.” O Romanie a manipularii, la nivel national