Revolta turcilor contra prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan, din Istanbul, după două zile de ciocniri violente cu forţele de ordine, trece deocamdată printr-o stare de calm relativ. în continuare, mii de oameni continuă să ocupe piaţa Taksim, dar, spre deosebire de zilele precedente, când sute de protestatari au fost răniţi şi 1.700, arestaţi, acum, poliţia este grijulie să nu fie devastate birourile prim-ministrului, deoarece, în seara zilei de duminică, a trebuit să se folosească iar gaze lacrimogene pentru a pune pe fugă miile de protestatari ce se apropiaseră, vociferând, îngrijorător de mult de ferestrele birourilor lui Erdogan. Ieri, piaţa Taksim era baricadată, iar militanţii societăţii civile au cedat foarte mult loc celor de stânga şi de extremă stânga, de data aceasta protestul căpătând o puternică nuanţă politică.

Şi în Ankara au avut loc manifestări similare, la care au participat mii de persoane. Ceea ce frapează este faptul că în amândouă oraşele, în noaptea de sâmbătă spre duminică, mulţimea a încercat să ia cu asalt şi să devasteze doar birourile prim-ministrului Erdogan. Ieri, ministrul de Interne al Turciei a declarat că majoritatea dintre cei 1.700 de arestaţi a fost pusă în libertate, recunoscând public că nu doar la Instanbul şi Ankara, ci în toată Turcia au avut loc 235 de manifestări de protest cu grade diferite de violenţă, toate îndreptate împotriva prim-mi-nistrului Recep Tayyip Erdogan. Pe de altă parte, ca orice prim-ministru ce crede că doar el gândeşte bine, iar populaţia este proastă grămadă, cum a fost la noi celebrul cuplu Boc-Băsescu, turcul Erdogan refuză să facă vreo concesie protestatarilor. Debutând, la început, ca un protest destinat să salveze parcul Gezi, din Istanbul, foarte repede, în aproape o zi şi jumătate, turcii şi-au adus aminte tot ce aveau de reproşat lui Erdogan şi AKP-ului, partid provenind din mişcarea isl