de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

04 iunie 2013 21:35

1 vizualizare

A-A+ Nu mai puteam dormi. Începusem să ne uscăm pe picioare, văzând cu ochii. Ridurile se adânceau, nemiloase, de la un ceas la altul. O nelinişte perfidă se instala cu repeziciunea veştilor proaste, în toată fiinţa noastră. Sufletul ne ajunsese la gură, împins de o îngrijorare dătătoare de spasme. Aveam oare să mai simţim gustul micului nostru cel de toate parangheliile, gustul acela unic, de tocătură în care s-a presărat nişte bicarbonat de sodiu? Europa ne ameninţase cu văduvirea micului legendar de praful alb, iar noi ne rugam de ea şi de toţi sfinţii să ne ierte de data asta, să ne ia orice, finanţări pentru drumuri, pentru diguri, pentru orice, dar să ne lase micii în pace, să ne purtăm cu demnitate şi bicarbonat crucea petrecerilor câmpeneşti. Cred că vreo lună ne-au fiert europenii la foc mocnit, ne-au ţinut în suspans, de era să ne luăm câmpii. Dar cum - Doamne Iartă-mă - să-ţi iei câmpii, s-o iei aşa, pe ogor, fără să poţi, la nevoie, să încingi un grătar pe care să perpeleşti nişte mici? Ei, uite că zilele trecute se pogorî asupra noastră vestea izbăvitoare, vestea care ne-a readus la viaţă: Uniunea Europeană a fost mărinimoasă, lăsând mititeii să umble slobozi prin ţară, dimpreună cu sfântul bicarbonat. A noastră-i izbânda! N-au decât să crape drumurile, să se lase aşteptate autostrăzile, n-are decât să se înalţe fum înecăcios de birocraţie la fiece pas, putem să rămânem corigenţi la justiţie, la absorbţia fondurilor europene, la protecţia socială, să fim ultimii de pe continent la consumul de săpun şi pastă de dinţi, dar dacă vom emana damfuri de mici rotunjiţi de bicarbonat, nimic nu mai contează, fericirea-i deplină. N-aş fi pomenit vreo vorbă despre această mare victorie a relaţiei ombilicale dintre mici şi bicarbonatul de sodiu, dacă n-am fi fost agasaţi de pr