Nu se vede cu ochiul liber că administraţia actuală, mai mult decât cele precedente, e tot o intrigărie şi delir propagandistic (altfel, de mare succes) şi foarte puţină acţiune?
Iubire de ţară–iubire de mamă, cântau odinioară nişte leşinate la Cenaclul Flacăra. Şi uite că se găsiră tocmai tinerii lupi din Guvernul României să ia chestia ad litteram: după ce Ponta insistase să fie doamna prezentă la ceremonia de învestitură, acum şi Şova a vrut s-o aibă pe mama de faţă la negocierea ruperii contractului cu Bechtel, chit că doamna Diculescu-Şova e avocatul părţii adverse, care a obţinut de la stat o despăgubire de 37,5 milioane euroi. Stai şi te întrebi dacă aerul lor de băieţi duri, ce practică politică fără sentimente, nu e de fapt doar o mască pentru vulnerabilităţi secrete, regresii, somn în poziţie fetală şi ursuleţi vechi cu urechile roase de care nu se pot despărţi. Cu ce răţuşte o face baie Corlăţean sau ce trenuleţe o avea acasă Bănicioiu nici nu vreau să mă gândesc, doamne fereşte. Se vede treaba că guvernul copiilor de 1 iunie n-a fost o glumă, chiar le-a plăcut...
Aşa că ne burzuluim degeaba la comisarul european Oettinger, care a spus că România e aproape neguvernabilă. Nu se vede cu ochiul liber că administraţia actuală, mai mult decât cele precedente, e tot o intrigărie şi delir propagandistic (altfel, de mare succes) şi foarte puţină acţiune? Politică fără policy, adică 100% claxon şi 0% motor? Vreţi exemple? N-o să iau la mână privatizările ratate pe bandă; în politica industrială singurul lucru care le iese e să bage ceva în insolvenţă.
Dar hai să ne uităm la recenta reziliere (alt succes pe invers) a contractului Bechtel. Sincer, sunt căzut pe spate de admiraţie faţă de PR-ul premierului, care din două fraze a sucit ca de obicei adevărul în opusul său şi i-a pus şi doi zurgălăi. Practic, o afacere ne
