E fiică de blănăreasă, dar a reinventat excelența în cinematografie. Ada Solomon vrea să demonstreze străinilor că filmul românesc e al naibii de bun
Cocoțat pe soclul lui, Nea Aurică s-a instalat comod pe biroul Adei Solomon, producătoarea filmului “Poziția Copilului”. “Hai, atinge-l, e prietenos, nu-ți face nimic, e doar suflat cu aur!”, zice. De la Berlinală încoace, Ursul de Aur stă numai prin turnee – o țară întreagă încă vrea să-l vadă, să-l atingă. Ada Solomon îl mai mângâie o dată pe spinare și apoi strigă unor ajutoare invizibile: “Fetelor, gata, acum puteti să-l luați pe Aurică, în seara asta trebuie să ajungă la Suceava!”. Nea Aurică pleacă, producătoarea râde: “Noi asta facem, plimbăm ursul”. Nu și-a luat concediu după succesul de la Berlin, deși ar fi avut nevoie. S-a întors tot la muncă, în biroul ei înghesuit de la HiFilm, printre sute de telefoane, de emailuri și de hârtii. Nu știe să trăiască altfel și nici nu-și dorește. S-a obișnuit așa, cu viața desfășurată pe agendă, pe ore, pe minute, împărțită între festivaluri, evenimente de cinema, ateliere, cursuri la UNATC, castinguri, filmări și strângeri de fonduri. “Primesc în jur de 150 emailuri pe zi și le citesc pe toate. Uneori pierd din ele și mi-e foarte, foarte rușine, chiar dacă sunt cereri de la studenții mei să-i ajut cu un proiect. Uneori le citesc între două avioane și atunci pe unele le las nedeschise, dar ele rămân sub altele 50 care se așează sub ele între timp. O nebunie... Uneori îi spun lui bărbate-meu: să știi că eu închid compania și mă duc să mă angajez la Poștă, să fiu acolo pe scaun de la 8 jumate la 3 și apoi să pot să stau cu copiii. Odată, un polițist a vrut să-mi ia permisul pentru viteză, la 6 dimineața, eu grăbindu-mă la o filmare. A, dacă mergeți să faceți un film n-are nimic dacă vă iau permisul, că la dumneavostră în cinematografie, acolo, oricum e ca-n vacan
