- Social - nr. 107 / 4 Iunie, 2013 Cresterea si exploatarea animalelor rumegatoare de ferma, in zonele defavorizate din tara noastra (regiunile montane, submontane, dar si zone de deal si podis cu soluri mai sarace sau terenuri mlastinoase unde cresc ierburi mai sarace) constituie o sursa reala de imbogatire si realizare a unor produse ecologice traditionale, de calitate. Speciile de animale care ar putea ocupa acest sistem de exploatare sunt: taurinele (pentru lapte si carne), ovinele (pentru lapte si carne), caprinele, dar si bivolii. Agricultura ecologica este un sistem de agricultura extensiva care utilizeaza practici prietenoase cu mediul inconjurator, avand urmatoarele obiective principale: • conservarea biodiversitatii mediului inconjurator, • conservarea si imbunatatirea calitatii mediului, • asigurarea de produse sanatoase pentru consum si prelucrare, • refacerea echilibrelor naturale, conservarea structurii solului, • protejarea speciilor vegetale si animale pe cale de disparitie, • reducerea gazelor cu efect de sera, cu referire speciala la CO2, • crearea de noi locuri de munca si stoparea depopularii satelor. Practicile specifice agriculturii ecologice sunt urmatoarele: • rotatia culturilor agricole, introducerea asolamentelor, • respectarea limitelor prevazute pentru folosirea pesticidelor, ingrasamintelor chimice, antibioticelor, aditivilor alimentari si a substantelor complementare utilizate la prelucrarea produselor agricole, • interzicerea cultivarii organismelor vegetale modificate genetic, • utilizarea resurselor locale, de furaje produse in ferma si gunoiul de grajd ca fertilizant, folosindu-se si purinul, tarlirea, ingrasamintele verzi, • utilizarea speciilor si soiurilor zonate, adaptate la conditii locale, • utilizarea tehnologiilor de crestere a animalelor, cele mai apropiate de conditiile naturale de exploatare a speciilor si