Am afirmat că în cultura română, prioritate a avut criteriul ideologic de evaluare a ideilor, asociate necondiţionat cu acţiunile autorilor lor în spaţiul public, spre deosebire de alte culturi, orientate, în mod pragmatic, către aplicarea modelului de analiză teoretică al unui savant în elaborarea strategiilor de dezvoltare economică.

Cele două articole publicate pe blogurile Adevarul: Ideile lui Mihail Manoilescu: Biblie a industriaşilor brazilienihttp://adevarul.ro/cultura/carti/ideile-mihail-manoilescu-biblie-industriasilor-brazilieni-1_519bb324c7b855ff56136dfa/index.html; Mihail Manoilescu, savantul ctitor de biserică http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/mihail-manoilescu-savantul-ctitor-biserica-1_51a482d2c7b855ff56341e33/index.html au pus în relief idei şi acţiuni cunoscute în mult mai mică măsură în spaţiul public decât destinul său politic. Pentru unii comentatori expunerea contribuţiilor unor personalităţi ale culturii române ar echivala cu apologia lor.Un tânăr universitar îmi transmite un mesaj lipsit de orice echivoc: ,,Sper că veţi folosi cu responsabilitate accesul la instituţiile mass-media şi veţi reuşi să evitaţi apologia unui autor care a susţinut prin textele sale fascismul, nazismul si curentele ideologice inrudite.” Este clar că a citit superficial cele două articole, o dovadă a necunoaşterii sensului termenului apologie: ,,laudă exagerată, apărare servilă şi interesată". Pentru tânărul ideolog, nu are nici o relevanţă ecoul internaţional al ideilor lui Manoilescu. Pentru el, esenţial, rămâne să fie amintită, obligatoriu, orientarea politică a savantului român, iar cititorii ar trebui să afle, în primul rând, că Manoilescu ar fi fost ataşat unei doctrine politice. Vigilentului critic nu-i spun nimic studiile despre Manoilescu ale unor reputaţi autori din SUA şi America Latină. Philippe C. Schmitter,profesor în cadrul Departamentului