Când omul ajunge la criză, nu-şi vinde prima dată maşina sau casa, ci calul! Este o vorbă pe care am auzit-o la crescătorii de Lipiţani!
Este nevoie de răbdare, bani, energie şi, nu în ultimul rând, de multă pasiune pentru a creşte cai de rasă, ne-a mărturisit Bartha Robert, unul dintre preşedinţii asociaţiei crescătorilor de lipiţani din România.
Inteligent, echilibrat, cu alură aristocratică! Aşa poate fi caracterizat Lipiţanul, cea mai veche dintre rasele moderne de cai din Europa. Un exemplar reuşit şi bine îngrijit poate ajunge la performanţe în şapte-opt ani. Pentru asta, însă, este nevoie de mult entuziasm şi de un dram de nebunie pentru a ţine, în România, o herghelie. Evident, vorbim despre crescătorii privaţi.
Cea mai mare asociaţie a crescătorilor de lipiţani deţine un efectiv de 700 de cai, dintre care 80 de armăsari. „Nu este deloc uşor! Este o pasiune care zvâcneşte în noi de aproape 20 de ani, de când suntem crescători de cai lipiţani. În urmă cu zece ani s-a înfiinţat această asociaţie, la dorinţa crescătorilor de cai lipiţani, deci sărbătorim un deceniu de la înfiinţare. Este cea mai puternică asociaţie de cai de rasă din ţară”, ne-a spus Bartha Robert, preşedintele ACPCL România.
Nu primesc niciun sprijin. Împătimiţi, înnebuniţi, cu mare pasiune pentru cai. Vorbim despre o asociaţie formată din aproape o sută de proprietari de lipiţani. Le dăm dreptate, mai ales că sunt costuri destul de mari pentru întreţinerea şi creşterea unui exemplar reuşit.
„Costurile cailor diferă pe categorii de vârstă. Calul care ajunge la o maturitate şi care poate fi folosit în sport sau turism, costurile diferă între 150 şi 200 de euro”, mai spus a mai spus Bartha Robert.
În urmă cu aproximativ trei ani, jumătate din aceste costuri erau acoperite din alocaţii zilnice de întreţinere. Atunci încă exista Autoritatea Hipică Naţională.
