După ce ne-a ameţit cu declaraţii contradictorii de nu mai ştia nici Ponta ce să creadă, micul ministru al marilor proiecte, Dan Şova, şi-a şters sudoarea de pe frunte şi ne-a anunţat că a obţinut o victorie definitivă şi irevocabila: am scăpat de Bechtel! După ce ne-au chinuit aproape zece ani cu autostrăzile lor care costau tot mai mult, pe măsură ce ce scurtau, americanii ne-au zis pa şi pusi! Nu pe gratis: o despărţire de acest soi costă. Ca un divorţ! Doar vreo 37 de milioane de euro mai trebuie să le plătim ca să nu mai facă nimic, să-şi ia calabalâcul şi să-i fericească pe alţii cu contractele lor.

37 de milioane. Ieftin sau scump? Asta n-avem de unde s-o ştim, cel puţin atâta timp cât clauzele contractului continuă să rămână secretizate. Până atunci rămânem cu întrebarea în aer. Desigur, junele Şova e de părere că e maxim de ce se putea obţine. Şi, deşi n-am participat la negocieri, ne imaginăm că s-a bătut ca un leu ca să smulgă din ghearele americanilor condiţii cât mai favorabile. Deşi avea în faţă o forţă în materie juridică: pe maestra Ana Diculescu Şova, reprezentantul legal al celor de la Bechtel. Pentru necunoscători, amănuntul că respectiva doamnă este mama ministrului ar putea să nu aibă nici o relevanţă. În orice familie mai sunt aspecte în care fiii nu sunt de acord cu părinţii şi se luptă pentru punctele lor de vedere. De ce ar fi altfel în familia Şova?

Lăsând gluma la o parte: nu vreau să insinuez nici un moment că Dan Şova nu a făcut tot ceea ce a ţinut de el ca să obţină un rezultat cât mai bun – deşi cineva ar putea spune că la miliardul-jumate care s-a scurs în buzunarele americanilor, 30 de milioane sunt un mizilic. Nu vreau să insinuez, deasemenea, că doamna Şova – mama ar fi făcut concesii care să afecteze interesele americane. Vreau doar să spun că toată povestea asta, privită cu ochiul liber, miroase a conflict de interese.