România, 2013. Împăratul e gol: cum îl îmbrăcăm? Elefantul e în încăpere: cum îl dăm afară? Aceasta este Conversaţia la ordinea zilei, despre schimbarea paradigmei în Educaţie.
Cei care sunteţi aficionados Sir Ken Robinson, vă aduceţi aminte cu siguranţă argumentul. Celorlalţi, mă bucur să vi-l împărtăşesc, în premieră. Argumentul e în legătură cu ceea ce înseamnă poziţionarea noastră raţională în raport cu situaţii fireşti, de bun simţ şi apare într-una din prezentările în care Sir Ken vorbeşte despre schimbarea de paradigmă în educaţie, raportarea la standarde educaţionale şi, implicit, despre nevoia de a avea întotdeauna standarde cât mai ridicate (http://www.ted.com/talks/ken_robinson_changing_education_paradigms.html ). So, we talk about raising the standards... Iar argumentul lui Sir Ken, deopotrivă amuzant şi incitant, este: why would you lower the standards? Adicătelea, de ce am acţiona pentru scăderea standardelor, când poziţionarea firească ar fi de a le menţine, dimpotrivă, cât mai ridicate?
Mutatis mutandis, de ce aş vorbi eu despre un “împărat” gol, dacă el ar fi îmbrăcat? Şi de ce aş vorbi despre un “elefant“ din încăpere, dacă el n-ar fi acolo?
Din punctul meu de vedere, în momentul de faţă în Educaţie împăratul este gol, elefantul este în încăpere, iar argumentul enunţului are legătură cu ceea ce înseamnă transformarea de sistem a şcolii în România.
Să ne aducem aminte. Tema comună din spatele celor două metafore – a împăratului şi a elefantului – are legătură cu ceea ce înseamnă încremenirea în proiect, în paradigmă. Şi încremenirea în negare, mai ales: refuzul de a accepta faptul că în momentul de faţă România este într-un film, iar Şcoala ca sistem este încremenită, anacronic, în filmul său anterior. Acesta este argumentul de la care eu plec atunci când vorbesc despre împărat şi despre elefant.
Desigur că are se
