Este o tradiţie a locului, ca fiecare familie mai înstărită să întreţină sau să ridice o Troiţă la marginea satului. Odinioară, aceste troiţe însemnau hotarele localităţii, iar cum biserica ortodoxă rămăsese pentru românii transilvăneni singura instituţie care le servea interesele, aceste însemne de hotar se construiau, invariabil, în forma crucii. Aşa că, peste timp, a rămas termenul de troiţă. Un astfel de monument a ridicat în anul 2007 şi familia doamnei Viorica Brăneţiu din Brusturi, la marginea acestei aşezări, iar de atunci, în fiecare a patra duminică de după Sfintele Paşti, părintele paroh Gheorghe Viţelar, împreună cu slujitorii bisericii şi cu invi-taţii familiei Brăneţiu se deplasează la Troiţă şi săvârşesc o slujbă pentru recoltă bună şi pentru ferirea de cele rele (furtuni, grindină, inundaţii, secetă etc.). În ceea ce ne priveşte, am considerat că trebuie să profităm de acest eveniment deosebit din viaţa comunităţii gospodarilor din Brusturi şi să ne deplasăm la casa doamnei Viorica Brăneţiu pentru a vedea cum se pregătesc pentru întâmpinarea acestei sărbători a satului şi, totodată, a familiei. Am căzut „la ţanc” – cum se mai spune în limbajul nostru gazetăresc – deoarece toată familia Brăneţiu era prinsă în activităţile specifice întâmpinării unei mari sărbători. Pe Viorica Brăneţiu am găsit-o frământând aluatul pentru pâine. Dincolo, în bucătăria de vară, bărbaţii familiei tranşau un porc pe care-l tăiaseră dis-de-dimineaţă. Mai înspre grădină, într-un şopru special amenajat, ardea focul sub cazanul de ţuică, iar oamenii învârteau, cu rândul, la manivela de lângă comănac. Mai câtre deal, mezina familiei ne-a prezentat două heleşteie cu păstrăvi… Dar, să le luăm pe rând.

Pâinea de casă, o delicatesă în toată puterea cuvântului

„Pâinea făcută în cuptor – ne mărturiseşte doamna Viorica Brăneţiu, în vreme ce frământa aluatul – nu se com