Capitala păstrează una dintre cele mai frumoase legende care îi are ca protagonişti pe Dâmboviţa şi Bucur, o fată de pădurar şi un cioban, care sunt responsabili de denumirea râului Dâmboviţa şi a oraşului Bucureşti. Precum Roma, Capitala este aşezată pe şapte coline, reprezentate de cele şapte dealuri din Bucureşti. În plus, lacurile bucureştene se bucură de poveşti urbane care s-au păstrat de-a lungul timpului.

Istoricii Bălăceanu Stolnici şi Dan Falcan au explicat, pentru adevarul.ro, de unde vin denumirile formelor de relief din Bucureşti şi au spus legendele urbane din spatele acestora.

Bucureşti şi Dâmboviţa, uniţi printr-o dragoste veşnică

Legenda spune că numele Capitalei noastre provine de la un cioban pe nume Bucur, iar denumirea răului Dâmboviţa, de la fata unui pădurar pe nume Dâmboviţa. În pădurea adâncă în care locuia Dâmboviţa împreună cu tatăl său şi Bucur, poposeşte la un moment dat un Făt-Frumos care avea nevoie de ajutor pentru a trece dincolo de munţii.

Pădurarul, bătrân fiind, nu s-a simţit în stare să parcurgă un astfel de drum şi a rugat-o pe fiica ei, care cunoştea în detaliu pădurea, să-l însoţească. După o noapte petrecută pe drum, prinţul se îndrăgosteşte de farmecul Dâmboviţei.

Ajunşi la destinaţie, prinţul îi declară dragostea fetei şi îi prezintă castelul în care vor locui dacă îl acceptă. Fata îi răspunde că ea îi este făgăduită ciobanului Bucur şi că iubirea ce i-o poartă este mult prea mare.

Făt-Frumos ajunge să o admire şi mai mult pentru cinstea şi devotamentul său, de aceea îi oferă în dar un toiag magic. În acelaşi timp, Bucur ajunge în vizită la sortita sa şi află de la pădurar că aceasta a plecat împreună cu prinţul.

Orbit de gelozie, Bucur pleacă pe urmele celor doi, strigătele lui sunând în toată pădurea. În cele din urmă, îi ajunge şi convins că iubi