Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Stimaţi colegi,
De curând am ajuns la finalul unei file de legendă în istoria achiziţiilor publice din România.
Contractul încheiat cu firma americană de construcții Bechtel a ajuns la sfârșit. A durat nici mai mult, nici mai puțin de 10 ani. Normal ar fi fost, ca după acești 10 ani, de la semnarea fatidică a contractului de construcție a autostrăzii Transilvania, să vorbim despre faptul că România are deschisă o nouă arteră de transport către Europa. Ar fi fost de dorit ca după atât de mult timp, bani şi alte resurse importante investite, România să inaugureze o autostradă care să lege Braşovul de Câmpia de Vest.
Cum se prezintă situația azi, stimați colegi? În schimbul acestor eforturi susţinute de generaţii întregi de cetăţeni români, fără nici un fel de exagerare, România s-a ales cu un număr de 52,5 km de autostradă impracticabilă pentru că, nu este legată încă de sistemul nostru de transport şi se află într-o stare avansată de degradare. Toate guvernele României din 2003 şi până astăzi au persistat în greşeală şi au risipit resursele publice pe nimic. Astazi ne aflăm in situaţia în care am ajuns să ne bucurăm că am „scăpat” de americanii de la Bechtel, fără să ținem cont că am plătit peste 37 de milioane de euro, de bunăvoie și fără să primim nimic în schimbul acestor bani?
Situaţia în care am ajuns este ridicolă. Am reuşit să adâncim bine groapa pe care contractul Bechtel a făcut-o timp de 10 ani bugetului nostru. Este responsabilitatea tuturor celor care au avut putere de decizie în statul român, indiferent de ideologie sau doctrină. Dar cine îşi asumă acest fiasco total, aceasta mare ŢEAPĂ dată românilor, cu acordul tacit al autorităţilor statului?
Cifrele spun totul stimaţi colegi. După 10 ani, România este cu 1,25 miliarde de euro mai săracă. După 10 ani, din cei 4
