Cu cîte alegeri sunteţi confruntat într-o singură zi? Cîte dintre ele vă pun în situaţia de a rezista unei tentaţii sau alteia, unei rugăminţi adresate de cineva drag, de o rudă apropiată, de un prieten, de un om aflat în nevoie sau în suferinţă, ori unei cereri venite din partea cuiva cu autoritate, abia mascînd imperativul care nu suferă nici rezistenţă, nici contrazicere? De cîte ori spuneţi NU şi de cîte ori DA? Nimeni nu stă să facă o astfel de statistică! Este motivul pentru care atît oamenii, fiecare luat în parte, cît şi societăţile modernităţii consumeriste s-au cufundat, adînc şi sigur, într-o lume în care libertatea de a spune NU a fost marginalizată. Astăzi, este direct ameninţată cu extincţia. Nu mai sesizăm presiunea uriaşei maşinării care, fie că este vorba despre lucruri, de comportamente, de idei, credinţe sau valori, ne ademeneşte, ne împinge, ne constrînge să spunem DA, să uităm definitiv de posibilitatea lui NU!
Industria uriaşă a reclamei este doar unul dintre vîrfurile de lance ale acestei noi culturi a acceptării necritice, adesea neraţionale şi nu de puţine ori de-a dreptul iraţionale. Dezvoltarea acestui segment în logica economiilor de consum a fost la început justificată de "dreptul la alegere al consumatorului". Cum să aleagă, dacă nu ştie care sunt produsele, calităţile şi avantajele lor? Acesta este rostul reclamei! Reclama nu este doar "sufletul comerţului", ci şi busola de orientare, atît de necesară consumatorului. "Închipuiţi-vă cum ar arăta lumea dumneavoastră, fără reclame!", ne îndemna relativ recent o formulă de autoreclamă a profesioniştilor din domeniu. Aţi fi mai neajutorat, într-un hipermarket, decît un bebeluş părăsit în junglă, era morala subtil inculcată a mesajului respectiv. De la reclamele de orientare, la reclamele de persuasiune, pasul nu a fost nici greu de făcut, nici prea mare! Astăzi, reclamele sunt 1000%
