„În fiecare zi, ediţie specială!” „Locul de muncă nu e cârciumă, să stai acolo până se stinge lumina!“ Aşa am trăit ultimii 11 ani din viaţă, încercând să găsesc un echilibru între nebunia din redacţie, cu ediţii care se întindeau târziu în noapte, cu exclusivităţi care făceau agenda televiziunilor, cu pagini şi suplimente care au fost preluate ca model de restul presei şi „subiectul vieţii“, pe care l-am urmărit până la epuizare. Un echilibru mereu precar atunci când venea vorba de viaţa personală, familie sau prieteni, care treceau inevitabil pe plan secundar.
„În fiecare zi, ediţie specială!!!“ Ne-a repetat acest lucru până ne-am prins în jocul lui şi împreună am transformat Jurnalul Naţional în nr 1. În ultima ediţie a ziarului din anul 2003, Marius Tucă ne-a rugat pe fiecare să facem o listă cu cele mai importante evenimente ale anului care urma să vină. A selectat câteva dintre ele, iar la final a scris cu stiloul Jurnalul Naţional devine nr. 1!
L-am privit cu neîncredere, zâmbind ironic şi gândindu-mă că este doar o toană de moment a unei vedete de televiziune. Pe vremea aceea, realiza încă „Marius Tucă Show“, iar prezenţa sa în redacţie era mai mult meteorică. A demonstrat rapid că mă înşelasem: redacţia s-a trezit din amorţeala perioadei Cartianu, din şedinţele de sumar a dispărut limbajul lemnos de tip „gândire pro-activă“ sau alte farafaslâcuri corporatiste, iar ziarul a prins viaţă. Au apărut ediţiile de colecţie, caravanele de redescoperire a României, paginile tematice (viaţă sănătoasă, casa ta, turism şi călătorii, it&c, verde, gastronomie şi multe altele). Echipei redacţionale i s-au alăturat cei mai buni editorialişti. Îi amintesc doar pe cei cu care am avut şansa să lucrez direct: Adrian Vasilescu, Daniel Dăianu, Ilie Şerbănescu, Ionuţ Bălăn au devenit colegi de pagină cu noi cei din departamentul economic. Tot atunci, Jurnal
