La prima vedere, se poate considera că nu este nevoie a defini prin Constituţie ceea ce este evident : o familie nu poate fi formată decât dintr-un bărbat şi o femeie care acceptă să aibă o viaţă împreună, cu toate greutăţile şi bucuriile de rigoare, în vederea procreării. Familia nu este o simplă întovărăşire de moment, ci o alegere responsabilă cu scopul de a lăsa urmaşi. Multe cupluri astăzi consideră, în mod eronat, că pot întemeia o familie şi să ducă în continuare o viaţă plină de libertăţi neângrădite, amânând sau chiar negând cu totul nevoia de a avea copii, după cum părinţii divorţaţi care trăiesc alături de copiii lor se consideră a fi în continuare o familie, când de fapt nu mai reprezintă decât un rest de familie. Suntem într-un moment în care înţelegerea termenului de « familie » crează dificultăţi. Însă aceste dificultăţi sunt generate de cei care crează şi întreţin deliberat confuzie. Nu există niciun argument raţional pentru a te opune persoanelor de acelaşi sex care doresc să convieţuiască - fiecare are dreptul la libertate maximă câtă vreme nu interferează cu libertatea şi credinţa celuilalt. A considera o asemenea uniune consensuală (termenul ales de Codul civil este foarte inspirat) drept familie înseamnă însă a schimba sensul unei noţiuni care a convieţuit şi convieţuieşte în continuare foarte bine atât cu modernitatea, cât şi cu epocile care au precedat-o. De ce s-ar schimba acest sens acum ? Doar pentru că persoane de acelaşi sex doresc să aibe toate drepturile unei familii, să adopte copii şi să îngrădească astfel dreptul copilului de a avea o mamă şi un tată drept părinţi ? A recunoaşte familia drept căsătorie între persoane de acelaşi sex înseamnă, atunci când o asemenea familie adoptă copii, a denatura şi îngrădi drepturile copilului. Complementaritatea rolurilor din orice familie faţă de copii se transformă în concurenţă nefastă şi nefirea