Nu ştiu dacă a fost sau nu o strategie toată povestea cu demisia lui Gheorghe Seculici din fruntea PD-L Arad. Cert e că i-a ieşit mai bine ca niciodată. Iar ginerele său, nerecunoscătorul Falcă, şi-a luat, cum se zice în popor, o umilinţă cum nu prea a avut parte în ultimii opt ani de când se crede un fel de Dumnezeu în Arad şi în filiala judeţeană PD-L.
Prin gestul său de a demisiona din fruntea PD-L Arad, Gheorghe Seculici ne-a oferit încă o dată posibilitatea de a vedea caracterul lui Gheorghe Falcă. În loc să aibă un minim respect pentru cel care a condus timp de 15 ani cea mai tare filială PD-L din ţară, iar dacă nu pentru preşedintele Seculici, măcar pentru socrul Seculici, pentru că l-a făcut om, Gheorghe Falcă s-a aruncat pe funcţia de interimar al PD-L Arad ca vulturii pe un hoit din deşert. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe demisia lui Seculici şi Gheorghe Falcă s-a şi văzut interimar, şef, împărat, stăpân. A convocat oamenii importanţi ai filialei la el în birou, a dat ordine, a făcut crize, a cerut imperativ supunere din partea tuturor. Deja se credea El Lider Maximo al PD-L Arad, iar toată lumea trebuia să-i stea la picioare.
Dacă ar fi fost un politician adevărat, aşa cum se bate cu cărămida în piept, Gheorghe Falcă ar fi dat dovadă mai întâi de bun simţ faţă de seniorul PD-L Arad (din întâmplare şi socrul său) şi nu ar fi sărit să-i ia locul. Avea ocazia să arate că este omul potrivit să conducă PD-L Arad, propunându-i lui Seculici să rămână interimar până la alegeri. Apoi, putea să propună o competiţie deschisă, cu Ioţcu, Igaş, Pistru, Moşneag sau cine mai vrea să devină preşedinte al filialei.
Să existe dezbateri reale în faţa fiecărei organizaţii, dezbateri bazate pe proiecte cum tot îi place să spună, pe ceea ce vrea fiecare să facă fiecare pentru a menţine PD-L Arad în fruntea filialelor din ţară. Să dea dovadă de echilibru