Daniel Morar nu mai este magistrat. CSM a luat act de demisia din magistratura a fostului procuror sef al DNA, care urmeaza ca in cateva zile sa devina judecator al CCR.
Ce si-ar putea dori mai mult?, veti intreba poate. Leafa mare, viata dulce, pensie asigurata? Sinecura perfecta. Si totusi nu cred ca dl. Morar este fericit. In pofida faptului ca a fost persoana pe care politicienii, indiferent de culoarea politica, au detestat-o cel mai tare de la instalarea in functie, nu cred ca dl. Morar se simte usurat.
Felul in care a fost scos pe tusa, ca ofranda pe altarul coabitarii si, la un moment dat, chiar ca pericol la ordinea constitutionala, a reprezentat finalul amar si derizoriu al unei cariere remarcabile in fruntea institutiei devenita cosmarul coruptilor din Romania.
Evacuarea lui Daniel Morar, fie ea si intr-o pozitie onorabila, aparent mai inalta, reprezinta un semn prost pentru lupta anticoruptie din Romania. Sigur ca anticoruptia nu sta, teoretic, intr-un om, dar e la fel de sigur ca fara intransigenta si inflexibilitatea lui Daniel Morar nu am fi avut astazi o serie poate nu impresionanta, dar nici neglijabila de politiceni trimisi in fata Justitiei, unii deja condamnati.
Nu cred ca atunci cand Daniel Morar a fost numit pentru prima oara in fruntea DNA isi imagina cineva ca Adrian Nastase va ajunge in puscarie, nu cred ca isi imagina cineva ca principalul partid de guvernamant poate sa piarda primari importanti.
Sigur ca procurorii DNA nu au ajuns la toti politicienii corupti, nici nu se putea la cat de multi infractori populeaza politica romaneasca. Dar semnalul de determinare dinspre DNA a fost foarte puternic si inspaimantator.
Este motivul pentru care Daniel Morar trebuia eliminat. O eliminare devenita obiectiv principal al celei mai mari parti a clasei politice. Iar cand Traian Bas