Bancă Naţională a României a efectuat şi a trimis Guvernului un studiu de impact din care rezultă că băncile ar putea suferi un prejudiciu de 5 mld de lei (1,1 mld euro) dacă s-ar permite intrarea în vigoare, în 1 iulie 2013, a modificării art. 12-13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive.
Aceste reglementări ar permite eliminarea din toate contractele de acelaşi tip ale unei bănci a clauzelor abuzive, ca efect automat al unei hotărîri judecătoreşti defavorabile băncii.
Simularea a luat în calcul toate clauzele care ar putea avea caracter abuziv şi, după toate probabilităţile, are în vedere doar două dintre băncile mari ale sistemului, pentru care chestiunea poate provoca destabilizare.
Acest studiu de impact ne livrează mai multe probleme decît soluţii. Mă întreb dacă un studiu de impact proprius-zis şi efectiv nu ar fi trebuit să implice toate părţile - autorităţile (Guvern şi ANPC), clienţii băncilor, profesioniştii, alţii decît băncile, care utilizează în afacerile lor contract de adeziune, pre-formulate (pentru care nu există o posibilitate reală de negociere cu contra-partea), asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, Comisia Europeană etc. De asemenea, nu îmi rezultă dacă sumă de 5 mld lei este anuală sau totală. În al treilea rînd, dacă este adevărat ce sugerează mass-media (invocînd „surse”), că simularea ar avea în vedere doar două bănci, înseamnă ori că pentru celelalte bănci din sistem impactul noii reglementări este insignifiant, şi atunci nu înţeleg de ce legea ar trebui schimbată doar pentru doi subiecţi de drept, ori că studiul este făcut/promovat de aceste două bănci, şi atunci avem de-a face cu o gravă problemă etică.
In al patrulea rind, studiul de impact vorbeste despre potentiale pierderi suferite de banci, fara a observa ca, daca sunt clauze abuzive in contract, atunci sumele obtinute de banci din aplicarea ac
