va simt prin cuvinte, simt ca-mi scapati printre randuri si apoi simt iarasi ca va prind, important e ca va stiu acolo, altfel decat acum, cinci, zece sau cincisprezece ani, la fel de lucizi, ba chiar prea lucizi uneori, luciditatea asta ne omoara cu zile pana la urma, si din ce in ce mai sofisticati, Sursa imagine: jurnalul.ro

stati la panda si asteptati fiara din mine,

alteori doar intuiti printr-un gest, printr-o propozitie,

copilul care am fost,

voi nu mai sunteti cititori,

voi sunteti prietenii mei si ai intrebarilor mele,

voi sunteti prietenii mei si ai raspunsurilor mele,

va simt in venele mainii cu care scriu,

va poticniti in sangele meu,

va simt la capatul propozitiilor,

voi sunteti cei care puneti punctul,

ultimul punct,

nu mai aveti demult timp si nici rabdare

pentru lucrurile comune,

n-asteptati de la mine nici calea,

nici macar drumul,

sunteti prea inteligenti

ca sa puteti fi catalogati cumva,

voi ma asteptati pe mine,

e compromisul vostru de a ma privi in fiecare zi

si totodata privilegiul,

n-asteptati explicatii

si nici teorii savante,

nu veniti la intalnirea asta cu mari emotii,

si va simt adanc in gandurile mele,

ca niste radacini de cuvinte

care-si trimit florile sa infloreasca

odata cu lumina tiparului,

ati putea fi plumbul din literele incredintate lui

sau toate semnele de punctuatie

care brazdeaza pamantul si hartia,

stiu pretentiile voastre,

ele imi hranesc si nesomnul, si odihna,

fiecare din voi a trecut o data prin mine

si a lasat urme adanci,

locuim unul in celalalt ca tarmul cu marea,

nu ne mai citim demult prin cuvinte,

ne citim din ochi si dorinte.

SURSA: Facebook