Ca puşculiţa statului e cam goală, o ştim cu toţii. Că  avem cel mai mic nivel al veniturilor bugetare în PIB, sub 33%, faţă de media europeană de 40%, nu mai este un secret pentru nimeni. Lucrurile stau astfel-cu mici fluctuaţii-de ani de zile.

Toate vechi din acest punct de vedere. Nouă este metoda prin care instituţiile statului-în cazul de faţă ANAF-înţeleg să realizeze acest 33%. Şi modul poliţienesc prin care se realizează unele încasări, mod la care subscriu şi băncile. Unele.

O întamplare personală la care adaug şi sesizarea unui cititor Income, m-a făcut să „investighez” cam cum se întâmplă lucrurile la Fisc în anul 2013.

Pe scurt, un membru al familiei mele-mic antreprenor-s-a trezit la începutul săptămânii cu contul bancar blocat. A vrut să facă o tranzacţie online, nu a reuşit, motiv pentru care a sunat la bancă. Atenţie, nu l-a sunat banca să-i comunice că i-a fost pusă poprire pe cont.

Etapa I-Banca-BRD

Pasul 1: a sunat la bancă. Aşa a aflat că are o poprire pe cont. De unde? „Nu pot să vă spun, nu avem voie să spunem prin telefon. Trebuie să veniţi la bancă. Sau să mergeţi la orice altă sucursală.”

Pasul 2: a căutat cea mai apropiată sucursala. Acolo a aflat că are o datorie la Fisc de 719 lei, dar că suma blocată este de 820 de lei. De unde vine diferenţa? „Nu pot să vă spun eu, trebuie să vă spună cei de la sucursala unde aveti contul. Trimiteti-le un email”

Pasul 3: a revenit la birou si a trimis emailul. A primit răspuns relativ repede şi a aflat că diferenţa reprezintă comisioane. Ce fel de comisione? „50 de lei comisionul de poprire. Iar 50 de lei, alte comisioane, specifice in astfel de cazuri. Nu pot sa va spun eu, întrebaţi la departamentul de popriri”.

Pasul 4: s-a intrigat încercând să afle când ar fi fost informat de asemenea decizie. Răspunsul: „păi aveaţi bani in cont, vedeati dvs