Auzim zi de zi cum sistemul sanitar se scufundă în faliment. În paralel, zeci de milioane de euro ies anual din același sistem și intră în buzunarele diverșilor oameni de afaceri. Căci spitalele nu achiziționează doar medicamente, reactivi și echipamente, ci și servicii de catering, de pază sau, de ce nu, de comunicare și de evaluare a sănătății
Dacă spitalele vor mai acumula datorii, riscă intrarea în insolvență, amenința pe tonul alarmant caracteristic ministrul Eugen Nicolăescu în urmă cu câteva zile, în cadrul unei dezbateri la care luau parte mai toți actorii din sistemul sanitar. I s-a răspuns, de către un lider sindical din Vaslui, că una dintre principalele cauze ale pierderilor financiare o reprezintă externalizarea serviciilor administrative către operatorii privați (avea motive serioase, așa cum o arată cazul din Bârlad, prezentat mai jos). În lipsa unor comentarii din partea sa, nu știm opinia ministrului asupra acestui subiect - o putem însă intui, ținând cont că ordinul de externalizare fusese emis în 2006, în timpul precedentului său mandat. Realist, ideea nu era neapărat rea. În final, actul normativ prevedea negru pe alb că „începerea procedurii de externalizare a serviciilor medicale şi nemedicale se face numai dacă valoarea preconizată a costurilor acestor servicii este cu minimum 15% mai mică decât valoarea medie pe ultimele șase luni a costurilor efectuate de unitatea sanitară cu serviciile respective“.
Socoteala de acasă, de bună intenție sau nu, nu s-a potrivit deloc cu realitatea. Președintele federației Sanitas, Carla Cozma, arată ce au priceput managerii din această limitare: „Când este întocmit studiul de fezabilitate în vederea externalizării, se face o analiză a costurilor, în care sunt luate în considerare costurile în momentul externalizării și investițiile pe care unitatea ar trebui să le facă în vederea o
