Cînd începi să încurci cinematografele între ele, înseamnă că te simţi la TIFF ca acasă (unde ţi se întîmplă să pui cheile în frigider şi să le cauţi pînă înnebuneşti prin toate sertarele). Eu o păţesc cel puţin o dată pe ediţie. Miercuri, de pildă, am crezut că Betrayal (r. Kirill Serebrennikov, 2012) e la Republica, nu la Victoria, aşa că am alergat pe străduţe de la un cinema la altul, am pierdut primele 5 minute, dar m-am aşezat pe scaun fix înainte ca un SUV să intre în pietonii din staţia de autobuz din film. E clar, începe cu moarte, deci aşa o s-o ţină, mi-am zis. Cu moarte, infidelitate, pedeapsă (umană sau divină, depinde cine desprinde balustrada de care te sprijini în timp ce-ţi înşeli soţul), simboluri şi morală, cu o actriţă foarte bună (Franziska Petri) şi cam atît.
DE ACELASI AUTOR Ziua 1 (a patra de TIFF) O familie de 420 de persoane 10 motive ca să-l vedeţi pe Avishai Cohen în concert Ajutor Al doilea film rusesc de ieri a urcat rapid în topul celor mai intense experienţe cinematografice din toţi anii mei de TIFF. Living, al doilea lungmetraj al dramaturgului Vassily Sigarev, nu poate fi povestit decît în cîteva cuvinte care, de fapt, nu reuşesc să spună nimic: un fiu care-şi pierde tatăl, o femeie care-şi pierde iubitul, o mamă care-şi pierde fiicele, istorii de doliu şi groază, istorii despre substanţa atît de fragilă a vieţii şi momentul în care-ţi dai seama că partea proastă la treaba cu viaţa şi trăitul nu e faptul că tu o să mori, ci că oamenii la care ţii cei mai mult o să moară. Sigarev e genul de regizor căruia nu-i pasă de confortul tău personal. Te ia, te leagă de scaun şi începe să dea. Fără ocolişuri, fără menajamente, fără metafore. Vorba unui prieten bun, de la filmul ăsta nu ieşi neplîns. Ceea ce vă doresc şi dvs.
Prezent la TIFF în secţiunea 3X3 e şi regizorul israelian Eyal Sivan, responsabil, printre altel
