Încarceraeea lui Gigi Becali pentru schimbul de terenuri cu Armata, condamnarea sa şi în cazul „Valiza”, precum şi zgomotul mediatic ce le-a urmat au pus în umbră alte două încarcerări, poate mai semnificative decât cea a latifundiarului din Pipera.

Este vorba despre trimiterea după gratii a fostului ministru al Apărării, Victor Babiuc, şi a fostului şef al Statului Major General, Dumitru Cioflină. Apelând la vechea zicere „Prost nu e cel care cere, ci cel care dă”, putem observa că, în cazul schimbului de terenuri dintre Becali şi Armată, Babiuc şi Cioflină au fost cei care au dat – dar nu din buzunarul lor.

Pornim de la o premiză certă, stabilită de expertiza din dosar: cele 30 de hectare de teren agricol oferite de Gigi Becali în Ştefăneşti aveau o valoare de aproximativ 50 de ori mai mică decât cele 30 de hectare de teren intravilan pe care le deţinea Armata în Pipera. Cifra a fost stabilită, în principal, pornind de la grilele notariale valabile la momentul perfectării schimbului, corectate cu unele tranzacţii deja efectuate în zonă. Cum de-au ajuns capii Armatei să facă schimbul hectar pe hectar, ca şi cum ar fi fost terenuri perfect similare? Răspunsul la întrebare poate fi găsit dacă analizăm legislaţia de la acea vreme.

La sfârşitul anilor 90, autorităţile aveau trei metode, toate perfect legale, de al evalua terenurile înaintea perfectării unor tranzacţii. Era în primul rând o hotărâre de guvern din 1991, emisă de guvernul Stolojan. Hotărârea descria metodologia de evaluare a terenurilor pe care funcţionau societăţile de stat, spre a fi încorporate în patrimoniu şi în capitalul social. Fiind vorba de terenuri deja ocupate de construcţii, valoarea lor de piaţă şi potenţialul lor de tranzacţionare erau mai degrabă irelevante. Prin urmare, această metodă de evaluare, strict contabilă, avea tendinţa de a subevalua terenurile centrale şi de a l