Cel puţin 90 de localităţi din România, peste jumătate aflate în regiunea de Nord - Est a ţării (mai ales în judeţele Vaslui, Botoşani, Bacău, Iaşi şi Neamţ), nu îşi acoperă în prezent nici măcar 1/4 din cheltuielile administrative (salarii angajaţi şi aleşi, respectiv minime cheltuieli de funcţionare), acestora Guvernul transferându-le doar în ultimul an din Bugetul de Stat aprox. 300 milioane de lei (peste 65 milioane euro.

              Doar 50 de lei reprezintă valoarea medie a veniturilor proprii (provenind din taxe şi impozite locale) pe cap de locuitor în unele dintre aceste comune (ex: Holboca - judeţul Iaşi, Vidra - jud. Vrancea), în timp ce altele colectează şi de 200 de ori mai mult  (Şistarovăţ, jud. Arad - 11.728 lei/locuitor, Secaş, jud. Timiş - 8351 lei/locuitor). Asta nu împiedică însă comunele sărace să facă cheltuieli care depăşesc de sute de ori veniturile pe care sunt capabile să le colecteze, preferând să exercite încontinuu presiune pe Consiliile Judeţene şi pe Guvern, pentru a obţine bani prin diferite alte canale (ex: fondul de rezervă, fonduri speciale ale ministerelor). În ultimii 10 ani, au apărut peste 22 de asemenea localităţi noi din ambiţia politică a unor parlamentari inconştienţi, unele dintre ele neavând, în mod evident, capacitate să reziste economic nici măcar la limita de jos.

                În contextul discuţiilor despre regionalizarea României, Institutul pentru Politici Publice (IPP) cere Guvernului să oprească finanţarea acestora din Bugetul de Stat până când vor fi în situaţia de a decide singure (prin referendum) asupra contopirii cu localităţi învecinate, diversificării surselor de finanţare, etc. Fiecare localitate îşi decide soarta în măsura în care dispune de minime resurse financiare proprii pentru acoperirea cheltuielilor imperative. Politica păguboasă practicată de toate Guvernele României de până acu