Scris de Diana Dutu - ARAD. Deşi şi-au exprimat clar opiniile în cadrul articolului „Povestea care îl macină pe nea Feri Tisza”, publicat de Jurnal arădean și Aradon la 22 mai 2013, ambele persoane implicate în subiect – Szilagyi Carol şi Tisza Francisc – revin cu noi puncte de vedere. Vi le prezentăm mai jos.

„Povestea Tisza”, versiunea Szilagyi

Preşedintele Fundaţiei Dora, Szilagyi Carol, vine cu explicaţii suplimentare privind întreţinerea lui Tisza Emil.

La 10.06.2012, s-a prezentat la Fundaţia Dora domnul Tisza Emil, în vârstă de 87 de ani, cu intenţia de a fi internat la noi, întrucât este neglijat de familie. Arăta jalnic: nespălat, nebărbierit şi mirosind urât. L-am întrebat dacă familia ştie de hotărârea luată de el, la care el mi-a răspuns că nu ştie, dar el nu mai poate îndura cum este tratat de copii, de certurile, scandalurile, jignirile pe care le au între ei (lucru confirmat şi de vecini). Mi-a spus plângând că Tisza Francisc, băiatul lui, făcând o procură notarială, a scos din bancă moştenirea lui, pe care a primit-o din America, o sumă considerabilă în dolari, din care acesta a cumpărat două apartamente, nelăsându-i niciun dolar, iar fiica lui, Komadi Maria, i-a luat lună de lună pensia, nelăsându-i niciun leu. Am întrebat dacă veneau copiii la el şi dacă primea de mâncare. Mi-a răspuns că veneau tot la două-trei zile şi-i aducea fiica lui de mâncare, mai bine zis resturi de mâncare, spunând că au venit să vadă dacă nu a murit, iar durata vizitei era de maximum cinci minute.

Pe 15.06.2012, la ora 5.00 dimineaţa, domnul Tisza Emil s-a prezentat la sediul Fundaţiei Dora cu bagajele făcute. Am fost sunat de infirmiera de serviciu pentru a mă întreba ce să facă cu el. I-am spus să îl lase să intre şi să ne aştepte.

Eu l-am anunţat pe Tisza Francisc de hotărârea pe care o luase tatăl său, Tisza Emil. S-au prezentat la sediul Fund