O călătorie cu trenul arată cât de bun e ministrul de la Transporturi.
A devenit demult o tradiţie ca toţi cei care au avut portofoliul pe mână, fără excepţie, să nu fi făcut mare brânză în această funcţie. Doar burtă, eventual, aşa cum se cade unui ministru. În rest - pentru că de un rest vorbim, nu de o activitate plină de responsabilităţi - s-a mai tăiat ici-colo câte o panglicuţă la cine mai ştie ce bucăţică de drum. Un aspect neinteresant pentru ieşeni, de exemplu, câtă vreme în judeţul lor nu s-a mai tras demult vreo bandă de asfalt, iar autostrada pe direcţia vest tocmai trece de la nivelul de vis la stadiul de glumă.
Subiectul de sezon rămâne însă CFR, o companie care a ieşit şi anul trecut în pierdere, în timp ce micul său concurent, Grupul Feroviar Român, face profit. Ministrul de anul trecut a încercat şi el găselniţa la care au recurs predecesorii lui, scumpind drastic biletele. Evident, ultima majorare de preţ s-a făcut în absenţa oricărui salt în calitatea serviciilor oferite. Nici măcar geamurile vagoanelor de călători nu sunt şterse de praful adunat după cine mai ştie câte mii de kilometri parcurşi. Poţi să-i reproşezi asta controlorului, dar dacă-ţi răspunde cu impersonalul “scuze!” nu ştii dacă nu cumva te ia peste picior. Aşa se ajunge la situaţii jenante, când un accelerat murdar de la locomotivă până la ultimul vagon aşteaptă să plece spre Iaşi din gara Timişoara, iar pe linia vecină aşteaptă semnal de plecare o garnitură ungurească, dar care străluceşte de curată ce e. Cum un ministru al Transporturilor nu se coboară până într-acolo încât să circule în asemenea condiţii prăfuite, nici nu se întrevede vreo schimbare în bine. Poate doar modificând mersul trenurilor.
Există însă şi un efect direct: CFR îşi pierde clienţii. Deja nu mai râde nimeni astăzi când vede o locomotivă plimbându-se cu doar un vagon după ea sau când din tr
