Desigur, Moldindconbank poate ataca decizia la Curtea de Apel, unde e şef chiar Ion Pleşca. Încă nu ştim ce verdict vor da magistraţii în celălalt dosar, în care deja Victoriabank pretinde 200.000 de lei pentru stricăciuni de imagine... Dar victoria de ieri, în prima instanţă, e un semn bun. Îmi dă speranţa că am putem avea şi în Moldova încredere în justiţie, în guvernare, în clasa politică, în stat.

N-am mai scris demult ce cred despre una sau alta. Am fost în concediu, departe de Moldova, şi chiar mi-am propus să fac o cură de detoxificare informaţională, după cele câteva luni de criză politică ce mi-au otrăvit zilele, orizonturile şi condeiul. În vacanţă, n-am avut alte griji decât să dorm bine, să mă plimb, să admir frumuseţi din ţările altora şi să mă bucur de faptul că am reuşit să mă rup pentru două săptămâni, ca să fiu alături de persoanele dragi.

Am revenit când la Chişinău s-au aranjat lucrurile la vârful puterii. Şi parcă era motiv de înşiruit gânduri şi păreri, dar la ce bun? Gata, e pace-n ţară. Avem Guvern, avem „di tăti“, ca să-i citez pe băieţii de la „Planeta Moldova“. Trebuie să fim mulţumiţi şi fericiţi, nu? Oare nu asta am vrut? Să le vină mintea la cap politicienilor şi să nu arunce ţara într-un haos total. Mai bine să cârpească de urgenţă „povestea de succes“, ca să fie din nou „în cărţi“ la Bruxelles.

Oare n-ar trebui să ne bucurăm că „păpuşarii“, „contrabandiştii“, „mafioţii“, „criminalii“ şi „trădătorii“ au redevenit brusc „partenerii noştri de coaliţie“, „Domnul X“ şi „Domnul Y“, oameni de stat cumpătaţi, care nu se înjură, nu se scuipă, nu se acuză (cel puţin, nu în faţa camerelor), ci îşi strâng mâinile cordial, îşi împart zâmbete, îşi vorbesc politicos şi ne promit cu generozitate viitor european şi viaţă îmbelşugată?

E adevărat că Vladimir Voronin şi noul său coleg de opoziţie Mihai Ghimpu au rămas cu buza umfla