E ceva mai mult decat neserios, e ceva ingrijorator in aceasta modificare a Constitutiei, altfel un proces de maxima importanta.
Are aerul unei lucrari menite sa serveasca niste interese de moment, ale actualei Puteri, in chestiuni esentiale pentru politiceni si uneori contrare interesului public.
Uitati-va, de exemplu, la felul in care a fost pusa problema interceptarilor telefonice. Ce presiuni exista pentru ca libertatea procurorilor in acest sens sa fie cat mai mult ingradita, pana spre anulare. Social democratii s-au opus la baioneta posibilitatii ca procurorul sa dispuna interceptari in caz de urgenta, pentru maximum 48 de ore.
Spre cinstea lui, sustinatorul acestei posibilitati a fost Tudor Chiuariu: "Daca eliminam partea asta, inseamna ca nu mai poate fi interceptat nimeni, in nicio conditie, chiar daca e pe punctul de a face un atentat terorist, de exemplu, decat dupa ce obtine un mandat de la judecator. Se duce procurorul, face o cerere, judecatorul se gandeste si-i da mandatul", a afirmat Chiuariu.
Sa poata, dar o singura data, a insistat Varujan Pambuccian. Si daca prima oara rezultatul e irelevant si abia a doua oara interceptarea ar putea aduce indiciile, probele? N-a raspuns nimeni, iar lucrarile comisiei de revizuire s-au blocat.
Nici nu e de miare, stiut fiind ca interceptarile si "picatul pe tehnica" sunt marile spaime ale politicienilor romani. O spaima autoacuzatoare. Pentru ca nu inteleg ce om nevinovat se poate teme de interceptare. Ce om nevinovat si corect nu isi asuma riscul unei incalcari a intimitatii in scopul prinderii unor infractori?
Eu nu am citit interceptari care sa dezvaluie chestiuni private, care sa nu aiba legatura cu savarsirea unor infractiuni. Peste tot in lume, mai ales dupa 11 septembrie, lucrurile s-au schimbat fundamental, drepturile individuale au fos
