Gazetarii nu o duceau chiar așa rău în vremea lui Ceaușescu. Deși erau prelucrați lunar în adunări de partid și aveau învățământ politic, unii mai făceau și nebunii. Un cititor a fost vecin cu un ziarist celebru, din perioada respectivă. Și ne povestește câteva amintiri

Dan Modreanu: „Vecinul meu de apartament lucra de ani buni în presa comunistă. Era foarte talentat, dar îi plăcea şi şpriţul.

Spunea că este suficient pentru documentare să mergi într- o singură întreprindere pentru că toate seamănă. De altfel, articolele cuprindeau informaţii care se regăseau în darea de seamă a Organizaţiei PCR. Le luai de acolo, inventai câteva personaje, căci toţi spuneau aceleaşi lucruri şi treaba era gata.

Important era mesajul articolului. Dar vecinul şi prietenul meu a sărit şi peste cal. A scris un articol în care toate datele erau din capul lui. Până şi denumirea localităţii era inventată, ca să nu mai vorbim de restul. Şantierul, secretarul de Partid, muncitorii… Şefii lui au sesizat. Nimeni nu a dat amploare pentru că nu exista interesul ca asemenea năzdrăvănii să iasă la iveală.

Atunci prietenul meu a fost transferat disciplinar la Şantierul Tineretului de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Acest şantier îşi desfăşura activitatea sub directa conducere şi îndrumare a tovarăşului Nicu Ceauşescu.

Ce făcea ziaristul în ziua lefii

Prietenul meu a fost trimis la Canal pentru o lună cu obligaţia să transmită articole în fiecare zi. După zece zile, Şeful şantierului, un personaj cunoscut pe scena politică românească a acelor ani, a venit la Bucureşti la şefii vecinului meu şi a cerut ca acesta să fie chemat înapoi, la Bucureşti. El a spus că este un ziarist foarte bun, un tovarăş de nădejde care înţelege în profunzime indicaţiile de partid şi de stat.

Dar are nişte probleme cu băutura şi îi corupe şi pe cei din jur. A dat exemplul că, în ziua lefi