Inepuizabila energie a lui Emil Boroghină l-a determinat pe acesta să reamintească lumii teatrale că, în afară de a fi un excepţional director, este şi actor, iar de anul trecut s-a (re)lansat în câteva proiecte de recitaluri, cum ar fi cele din Eminescu şi Shakespeare.

La ora când citiţi acest interviu, Emil Boroghină (foto) este în drum spre străvechea şi legendară capitală a Greciei, Atena, unde sâmbătă, la Ambasada României, va susţine spectacolul „Recitându-l pe Eminescu“.

Ion Jianu: Domnule Emil Boroghină, lumea Craiovei, şi nu numai, vorbeşte de foarte mult timp cu mare respect despre directorul Emil Boroghină, cel al Teatrului Naţional din Craiova în perioada lui de glorie, şi de directorul fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare, manifestare de un binemeritat prestigiu european şi mondial. Mult mai puţini vorbesc acum despre actorul Emil Boroghină şi marea lui pasiune pentru actorie, dar se pare însă că, prin ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp, dumneavoastră vreţi să le reamintiţi că Emil Boroghină, înainte de a fi un excepţional director, este şi actor.

Emil Boroghină: Domnule Jianu, ne cunoaştem de foarte mult timp şi dumneavoastră ştiţi că, atunci când domnul Ion Traian Ştefănescu, primul diriguitor al judeţului Dolj, m-a instalat în fotoliul de director al Teatrului Naţional din Craiova (23 februarie 1988 - n.r.), eu am luat decizia ca, pe timpul directoratului meu - care speram să fie unul scurt - să nu joc în nici un spectacol sau să pun în scenă, sacrificiu, probabil, destul de greu de imaginat. Cum perioada pe care am trăit-o ca director a fost una destul de lungă, poate mult prea lungă pentru un actor, atunci când am solicitat să fiu eliberat din funcţie - considerând că tot ceea ce puteam să fac eu în această investitură făcusem - mi-a fost pur şi simplu teamă să încerc să mai revin pe scenă. Aşa că am renunţat la