Obisnuiti sa privim mai atent evolutiile politice din SUA sau din tarile Europei occidentale, avem unele dificultati in a descifra lucruri care se intampla in apropierea noastra. Pentru unii, protestele recente din Turcia se limiteaza poate doar la actiunea unor ecologisti, suparati ca se intentioneaza taierea unor copaci dintr-un parc din centrul Istanbulului. Situatia este mult mai complicata, miza mult mai ampla.
Transformarea, in urma cu aproape o suta de ani, sub influenta lui Kemal Ataturk, a Imperiului otoman intr-o republica laica, prin secularizarea statului dar si inlocuirea grafiei arabe au generat evolutii importante si tensiuni noi, mai ales prin trecerea de la un imperiu multi-etnic la conceptul de popor al “republicii Turcia”. Unul din conflictele latente a ramas cel cu populatia kurda.
Premierul Erdogan reprezinta un personaj cu potential deosebit. El este comparat adesea cu presedintele Putin. Refuzat politicos de Uniunea Europeana, Erdogan isi extinde influenta in Orientul Apropiat, bazandu-se pe o crestere economica substantiala si de durata.
Miza principala a a actualelor proteste din Turcia o reprezinta, in opinia mea, procesul reformei constitutionale. Turcia este republica parlamentara. Mandatul de premier al lui Erdogan se incheie in 2015. In 2014, vor avea loc alegeri prezidentiale. Prin reforma constitutionala se incearca transformarea republicii parlamentare in republica prezidentiala, analistii considerand ca, in felul acesta, Erdogan participand la alegeri si devenind presedinte, dar avand atributii largite ar putea sa continue schimbarile din ultimii zece ani, sprijinit de partidul sau – Partidul justitiei si dezvoltarii, pe directia initiata de fostul presedinte Turgut Ozal, la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Pe de alta parte, sustinatorii reformelor lui Ataturk, in principal Partidul Republican al Popo
