Trăim în oraşe şi municipii cu infrastructură la nivelul unui cătun de altădată: cu acces limitat sau inexistent la apa potabilă, canalizare şi transport, în care nu-s nici măcar toalete publice. Lipsa banilor şi indiferenţa autorităţilor este cauza, spun experţii.
În calendar e deceniul doi al secolului XXI. Un străin ajuns în Moldova ar putea crede însă că s-a întors în timp cu cel puţin jumătate de veac: avem localităţi urbane şi o Capitală în care oamenii nu au acces la apă potabilă, servicii de canalizare, salubrizare, transport public etc. Nu sunt doar impresii, ci concluzii ale experţilor ADEPT, care au analizat situaţia în 17 centre raionale şi municipii.
Apa se duce... pe apa sâmbetei
Între altele, Raportul de performanţă a serviciilor publice de gospodărie comunală, dat publicităţii de ADEPT, constată că la Edineţ, Nisporeni, Rezina şi Donduşeni mai mult de 50% din apa potabilă se pierde pe drum până la consumator.
În municipiul Bălţi costurile operaţionale în reţeaua publică de transport şi distribuţie a apei depăşesc 200.000 de lei pentru un kilometru şi sunt de 100 de ori mai mari decât la Cimişlia şi de 30 de ori faţă de Chişinău. Iar cea mai scumpă apă curge din robinetele de la Ştefan Vodă. În oraşele Cantemir şi Soroca, apa uzată adunată din sistemul de canalizare se revarsă direct în râurile Tigheci şi Nistru, nefiind prelucrată.
„Maşinile de gunoi nu vin la timp. Am mai călătorit prin Spania, Italia, acolo lucrările de salubritate sunt făcute noaptea. Ar fi bine să fie şi la noi aşa, să nu deranjeze lumea“ - Iurie Cibric, 45 de ani, profesor
În Capitală, chiar dacă sunt cele mai mici tarife pentru serviciile de furnizare a apei potabile, mai mult de 13% din locuitori nu au acces la reţeaua centralizată de apeducte. În plus, şi calitatea apei lasă de dorit. „Chiar dacă în majoritatea oraşelor apa corespunde cerin
