n a doua jumătate a secolului al XIX-lea, modernizarea Bucureştilor includea, pe lângă construirea de clădiri monumentale, şi trasarea unor bulevarde care să ofere o deschidere mai largă către anumite zone. Unul dintre acestea a fost şi bulevardul Regina Elisabeta, despre a cărui istorie „Centrul Vechi” vă oferă azi un prim episod.
Un teren viran, delimitat de un gard improvizat tip şantier, în stânga, două case modeste ce par a fi mai degrabă anexe ale unei gospodării sărace, apoi dintr-odată, maiestuoasă, elegantă, desăvârşită din punct de vedere arhitectonic, Biserica Sărindar. Vizavi, tot o construcţie monumentală, Grand Hotel du Boulevard (numit iniţial Hotel Herdan), proaspăt terminat, şi mai departe Casa Greceanu, în spatele căreia se poate vedea turla Bisericii Doamnei. Cam aşa arăta, în 1873, o mică porţiune din ceea ce azi cunoaştem a fi bulevardul Regina Elisabeta. Trecuseră, aşadar, doi ani de la deschiderea primului tronson al acestei artere trasate între PoduAdd an Imagel Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi strada Brezoianu.
Istoria unor locuri cu multă verdeaţă
Numit iniţial bulevardul Belvedere, bdul Elisabeta s-a născut „la dorinţa manifestată de Doamna Elisabeta de a se realiza o cale mai directă între Palatul Domnesc şi cel de la Cotroceni”. Pe o hartă „compusă şi lucrată în 1911 de Petre Ambrosiu”, care a folosit ca sursă de inspiraţie planul Borroczyn din 1852, între Biserica Sărindar şi strada Brezoianu era o zonă cu… verdeaţă. Colonelul Popescu-Lumină ne „luminează” spunându-ne că aici se întindeau grădina şi balta negustorului Dura (azi, grădina Cişmigiu), iar „balta se întindea şi până în drumul Gorganilor şi al Cotrocenilor, iar cine voia să meargă în aceste direcţii era nevoit să treacă lacul cu luntrea”.
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
n a doua jumătate a
