Sistemul de învăţământ a devenit un loc comun al ratării. Deja ne-am obişnuit cu rezultatele proaste, cu elevi nepăsători, cu profesori care nu-şi fac treaba, cu părinţi care nu dau nici ei doi bani pe şcoală. Oficialii fac mereu cosmetizări, iar bubele acoperite temporar izbucnesc pe faţa Educaţiei atunci când ne aşteptăm mai puţin, de exemplu la testările internaţionale (gen PISA) sau când angajatorii le verifică absolvenţilor aşa-zisele competenţe dobândite în şcoală.

Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Educaţiei au încearcat să facă în aşa fel încât rezultatele să nu mai pară dezastruoase, dar nimeni nu se gândeşte la cauze. Niciun politician nu încearcă să schimbe în sistem ceea ce nu funcţionează. Schimbările se fac pe principiul: "e o idee a celorlalţi, înseamnă că e proastă". Se aplică haotic unele măsuri şi, indiferent de rezultate, acestea se menţin sau se schimbă în funcţie de cine este la Putere.

De exemplu, admiterea computerizată şi accesul neîngrădit de o medie de trecere este unul dintre principalele motive pentru care interesul pentru educaţie a scăzut. Să fim sinceri: de ce să înveţi dacă poţi face un liceu şi fără să ştii limba română, matematică sau istorie? De ce să înveţi dacă la bacalaureat poţi copia liniştit cu tehnologie de ultimă oră? De ce să înveţi când sunt zeci de facultăţi, de stat şi private, care te primesc cu braţele deschise cu singura condiţie să-ţi plăteşti taxa? Şi în aceste condiţii, deşi există o lege care propune schimbarea păguboasei admiteri computerizate, ea nu se aplică pentru că "e de la ceilalţi". Şi se insistă cu un sistem criticat de toată lumea, se insistă pe generalizarea liceului, când de fapt acei tineri nu vor să facă şcoală, sunt complet debusolaţi de viaţa reală, iar şcoala nu-i ajută cu nimic. Profesorii au înţeles de mult ce nu merge, dar atât timp cât schimbăr