Recent, comisia pentru revizuirea Constituţiei a propus reintroducerea stemei ţării pe drapelul naţional. Cum aproape nimic din ceea ce mirobolanta comisie propune pentru modificare nu se discută în mod public, măcar la un nivel minim, mi-am propus să reconstitui câteva repere privind istoria drapelului.
Discuţia pleacă de la nivelul unei ipoteze, care sugerează o combinaţie a celor trei culori pe drapelele folosite de Mihai Viteazul în campaniile sale militare, soldate cu efemera uniune politică de la 1600. O primă reprezentare grafică, e drept destul de vagă, apare în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. În mod oficial, prima apariţie a tricolorului a avut loc în 1834 în Ţara Românească, când domnitorul Alexandru Ghica a cerut aprobarea Porţii pentru noile drapele de luptă. În acel moment, culorile erau roşu albastru, galben. În 1840 galbenul a fost repoziţionat în centrul drapelului.
Prima reprezentare simbolică a tricolorului a avut loc în timpul revoluţiei de la 1848. Culorile erau dispuse orizontal, albastru-galben-roşu, conform devizei „Libertate, Dreptate, Frăţie”. Apărut în Ţara Românească, tricolorul a fost folosit în Moldova, în Transilvania (la Blaj) ajungând până la Paris, purtat de studenţii români. Trebuie precizat însă că în Ardeal, în cadrul primelor manifestări publice ale revoluţionarilor, a fost folosită combinaţia albastru - alb - roşu, înlocuirea albului cu galbenul folosit în Ţara Românească şi în Moldova fiind un act simbolic.
La 22 iunie 1961, Alexandru Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor. Până atunci, în paralel cu tricolorul fuseseră folosite şi vechile steaguri ale Moldovei şi Ţării Româneşti.
Constituţia de la 1966 prevedea, la articolul 124, locul celor trei culori pe steag, fiind adoptată dispunerea lor verticală în ton cu drapele puterilor europene ale vremii. Este im
