-AA+A

„România şi sfârşitul Războiului Rece”, de Larry L. Watts (II) În partea a doua a cercetării sale de istorie recentă est-europeană, „Cei dintâi vor fi cei din urmă” (Editura Rao, Bucureşti, 2013), Larry L. Watts accentuează şi lărgeşte baza de date referitoare la România, care se constituie în ceea ce defineşte autorul ca pagini de „prejudecăţi cognitive dominante”, aplicate ţării de către serviciile străine de informare cu o consecvenţă de-a dreptul cinică. Şi este vorba aici despre principalul agent de informaţii, CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi, desigur, de KGB (Comitetul sovietic pentru Securitatea Statului), sprijinit cu înverşunare în demersurile sale de dezinformare de către suratele din cadrul statelor-satelit ce formau Blocul Pactului de la Varşovia. În acest sens, BM III (Securitatea de Stat maghiară) al Ungariei sovietice (putem aplica vecinei noastre această sintagmă cu privire la acţiunile pe care le-a întreprins încă din 1947 până astăzi!), IH (Serviciul maghiar de Informaţii postcomunist) şi KUM (Ministerul de Externe ungar) au avut ţinte exacte.

Iată un exemplu: „Deşi Germania de Est şi Ungaria avuseseră acelaşi statut ca România, de inamic beligerant, Kremlinul le-a iertat efectiv pe amândouă. Stalin a mers până acolo încât a intervenit, în faţa Statelor Unite, a Marii Britanii şi Franţei, pentru a nu-l aduce pe liderul de extremă dreaptă al Ungariei în perioada războiului, amiralul Horthy, în faţa tribunalului de la Nurnberg pentru crime de război, desemnându-i Ungariei un rol de «non-inamic» în istoria celui de-Al Doilea Război Mondial. Ca parte a eforturilor Kremlinului de a face din RDG (Republica Democrată Germană) un stat loial sovieticilor, Stalin a absolvit şi Germania de Est de culpabilitate pentru agresiunile de război şi a şters pata nazismului, transferându-le în întregime Germaniei de Vest - lăsând astfel Ro