După câştigarea alegerilor cu peste 70 a sută, USL a înregistrat luni prima şi cea mai mare victorie de când se află la guvernare. Iubitul nostru mic, simbol de culturalitate şi spiritualitate românească a fost recunoscut oficial de Uniunea Europeană, astfel încât, veste bună pentru campaniile viitoare ale lui Marean care este, grătarele vor putea sfârâi din nou în voie lângă scenele cu candidaţi consacraţi. Păcat că acest succes i se datorează unui ministru care va rămâne în istorie ca politicianul pe vremea căruia a curs la propriu lapte, iar vacile au fost la un pas să fie confundate cu găinile virusate şi sacrificate pentru o banală aflatoxină care nici măcar nu a existat în realitate.
Păcat că Daniel Constantin va fi întotdeauna asimilat mentorului său, fugit din ţară, deci puţin mai deştept ca Gigi Becali, căruia îi datorează sute de mii de euro, pe care nu văd cum, din salariul de ministru, îi va putea da înapoi. Acest lucru însă nu poate umbri o mare realizare, fiindcă stau şi mă întreb, ce am fi fost noi fără micul cel de toate zilele, ultima speranţă a unui popor care moare de foame, cum a spus Victor Ciorbea, că ce-or mânca nu prea interesează pe nimeni. Poate de aceea, marele şantaj de la Antene a început să se estompeze, mai puţin pe postul securistului Ghiţă, care a luat atitudine civică, şi s-a oferit să-i apere pe toţi şantajaţii care vor veni cu delaţiunea în mână să le facă lor rating în prime time.
Nu putem însă să trecem chiar aşa uşor peste acest şantaj, nimeni nu a vorbit până acum despre ce înseamnă el în economia celorlalţi practicanţi ai informării populaţiei şi ce precedent periculos a creat. Nu-i iau apărarea lui Alexandrescu, să stea la bulău cât o zice completul, dar gândiţi-vă la ziariştii care vor face de acum înainte dezvăluiri fulminante. Nu există om de presă, poate doar idioţii care n-au ce căuta în această breasl
