În 1975, la cererea lui Ceauşescu, DIE a declanşat „Operaţiunea Duduia“, de recuperare a unor tablouri de patrimoniu dispărute din România. Pentru că Elena Ceauşescu s-a zgârcit la câteva zeci de mii de dolari, cercetările au fost întrerupte un deceniu mai târziu. Paguba? Câteva milioane din aceeaşi valută.

În deceniul opt, Ceauşescu a ordonat Securităţii să identifice şi să recupereze bunuri de patrimoniu aflate în afara graniţelor ţării. În capul listei de priorităţi, dusă cu mijloace specifice serviciilor secrete, s-a aflat operaţiunea de redobândire a 42 de tablouri valoroase, dispărute din colecţia Coroanei României. În urma cercetărilor, autorităţile române l-au învinuit pe Mihai I că subtilizase capodoperele.

Doi regi, două versiuni

În perioada dintre cele două războaie mondiale, România se mândrea cu a doua colecţie de tablouri semnate de El Greco din lume. Aceste opere de artă inestimabile de patrimoniu, alături de altele aparţinând unor maeştri celebri, făceau parte din colecţia Coroanei. În testamentul său, Carol I, întemeietorul dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen pe meleagurile dâmboviţene, recunoştea că le achiziţionase cu bani proveniţi din exploatarea domeniilor Casei Regale. Aşadar bunurile aparţineau Coroanei, şi nu individual membrilor acesteia. Nu puteau fi înstrăinătate, nici măcar scoase din ţară.

Şi totuşi, în anii ’40, din 212 tablouri ale colecţiei, 42 de piese, semnate de maeştri precum El Greco, Rembrandt, Rubens, Tiţian, Veronese ş.a., au dispărut. Timp de câteva decenii, Regele Carol al II-lea care a abdicat de la tron în 1940, la presiunea generalului Ion Antonescu şi a legionarilor, a fost socotit vinovat. Securitatea a girat această ipoteză până târziu, în anii ’80. O altă versiune a acreditat ideea că fiul acestuia, Regele Mihai I, le-a sustras, în 1947. Se baza pe mărturia lui Ioan Bibi Popescu, fost admini