Bilanţul negru al protestelor din Turcia din ultimele zile este de: aproximativ 500 de răniți doar în Istanbul (excludeți știrile din România care la ora 7 dimineața încă mai anunțau miraculoasa cifră 79 – în realitate sunt mult mai mulți) și spre 2000 de oameni reținuți. Protestele împotriva reducerii suprafeţelor verzi din Parcul Gezi au devenit o acţiune îndreptată împotriva premierului Recep Tayyip Erdogan și politicilor lui islamiste. Premierul plănuia să construiască o moschee și să reconstruiască cazarma otomană Topçu Kişlasi, distrusă în 1940. Locul urma să devină complex turisticși ar fi inclus și un mall. În proiect se stipula și distrugerea unui centru cultural numit după primul președinte ales al țării Kemal Atatürk (29 octombrie 1923). De fapt, planurile de reconstruire, după cum spun unii ar fi fost provocatoare datorită istoriei Pieței Taksim unde au avut loc majoritatea protestelor populare și ale clasei muncitoare turce. Sute de manifestanţi au încercat sâmbătă să traverseze un pod peste Strâmtoarea Bosfor pentru a ajunge în Piaţa Taksim unde se aflau alte câteva mii de protestatari. (pozele folosite sunt de aici) Nu-mi vine să cred că cineva își mai poate imagina că protestele din Turcia sunt niște simple proteste ale ecologiștilor deși am auzit și citit asta în diverse părți…

Printre demonstranții pe care toată lumea se grăbește să-i numească ba ecologiști – ba socialiști și sindicaliști sunt și musulmani anti-capitaliști. Nu mai este vorba doar de parcul pe care vroiau să-l sacrifice în favoarea religiei și tradițiilor (oare de ce vizualizez Catedrala Mântuirii când mă gândesc la asta?!) ci despre un protest împotriva lui Erdogan. Una dintre lozincile scandate de protestatari a fost: Oamenii nu se vor pleca în fața ta, Erdogan! Iar unul dintre protestatari, profesor de politologie Koray Caliskan a declarat pentru Reuters – N