- Istoric - nr. 109 / 6 Iunie, 2013 Apa, ca un bivol negru (V) In cei cinci ani care au trecut de la prima cerere de mutare din munte catre apa, am facut toate relele pe care le poate face un tanar ofiter cand isi "taie craca de sub picioare”. Am intrat in conflict personal cu Valentin Ceausescu. Am inceput o prietenie cu o colega de facultate care a venit la studii la silvicultura tocmai din Botswana. Am refuzat continuarea studiilor la "Stefan Gheorghiu” pentru care am fost selectionat alaturi de lt. maj. Balan (ulterior colonel sociolog la Academie). Am "batut” politistii la mustata in cadrul probelor de coasta desfasurate la Poiana Brasov, in cadrul raliului Carpati. Am trecut pe Diesel Volga personala a unui stimat coleg. Am facut munca patriotica la ICSPITA in loc de "fleici si berici” pe la garzile patriotice din Brasov. Am reparat capital autoturismul Renault al generalului P. Cheler in loc sa ma duc la un simpozion la Casa Armatei. Si altele. Toate acestea l-au determinat pe fostul meu comandant (si mentor in acelasi timp la B.21.V.M.) Cucu Aristotel sa-mi "bage mintile in cap” si dupa o critica mai mult parinteasca decat ierarhica, sa ma asculte, sa ma inteleaga si, in sfarsit, in septembrie 1975, sa ma lase langa ape. Nu a uitat ca am fost primul care am calcat cu roata Varful Omu din Bucegi, primul care am urcat mitraliera AA tractata de camion pe Tampa, nici momentele in care antrenam soferii pe pista de motocros de la Racadau. Mi-a intins mana (dar nu in semn de adio), mi-a inmanat un plic in care era o rezervare de zece zile de "alint” la hotelul Dorna din Mamaia si ne-am despartit. "Ciucul te mai asteapta in cazul in care te-ar apuca dorul de munte” – au fost ultimele cuvinte care au incheiat sapte ani de cariera in randul vanatorilor de munte. Ajuns la Targu-Mures, am simtit o emotie aparte. Nu cunosteam decat doi ofiteri din tot batalionul de geni