Mâine, la Luxemburg, pe agenda de lucru a Consiliului miniştrilor de interne şi justiţie va figura şi un punct cu adevărat exploziv: necesitatea de a trece la măsuri coordonate pe plan european împotriva fenomenului „luptătorilor străini” de naţionalitate europeană care se adună în număr din ce în ce mai mare în Siria.

Surse europene de nivel înalt ne-au prezentat o analiză complexă, de tip background (de aici şi imposibilitatea de a nominaliza sursele) tocmai pentru a trage un semnal de alarmă asupra situaţiei din acest moment şi a limitelor foarte serioase de intervenţie pe care le au autorităţile la nivel comunitar. Informaţii pe care le completăm cu date primite din alte surse concordante.

1. Contextul

- extrem de complicat, cel mai complicat şi mai amplu de până acum în comparaţie cu dimensiunea şi intensitatea evenimentelor din Afganistan sau Irak, spre exemplu. Pe plan politic, marea dilemă este de a şti dacă, în spatele sau în paralel cu acţiunea militară a opoziţiei siriene pentru răsturnarea regimului Assad, acţiune sprijinită diplomatic şi militar de UE, nu se desfăşoară ceea ce ar putea fi conflictul real, adică un alt episod major al multi-secularei confruntări între suniţi şi şiiţi. Caz în care Uniunea Europeană, după terminarea primei faze a evenimentelor şi probabila înlocuire de la putere a lui Assad, va avea de gerat o situaţie care va semăna cu cea din Irak sau Afganistan, dominată de lupte sângeroase pentru supremaţie pe bază confesională. Motivând ulterior şi acţiuni de tip Jihad, individuale sau de grup, pornind de la acuzaţii contra unora dintre ţările care au susţinut acest conflict.

- Context în care demnă de semnalat este o observaţie a unui oficial european care spunea că nu înţelege cum se face că, în condiţiile în care primesc un sprijin necondiţionat din partea occidentului, cei din brigada Al-Nusra (