Pe la jumătatea anilor *60 , lumea literară românească a fost zguduită de un mare scandal. Apăruse în revista “Luceafărul”( seria Eugen Barbu) povestirea “Leul albastru”,scrisă de Dumitru Radu Popescu şi, peste noapte, în <
A fost, acesta, un prim semnal că “deschiderea politico-ideloogică” îşi avea, totuşi, limitele sale drastice şi că, mai ales în materie de literatură şi artă, zicala despre ulciorul care nu merge de multe ori la apă operează fără milă. Au urmat cazurile “Reconstituirea”, mai întâi nuvela lui Horia Pătraşscu apărută tot în revista “Luceafărul” şi apoi filmul lui Lucian Pintilie şi “Revizorul”, montat tot de Lucian Pintilie la Teatrul ”Bulandra”, aşa încât funestele “Teze din iulie”(1971) nu au fost decât bomboana pe colivă!...
În felul său, ,,Leul albastru” a avut darul de a confirma în Dumitru Radu Popescu, un scriitor care rosteşte, răspicat, adevăruri dureroase, pune diagnostice severe şi, pentru asta, îşi scrutează, cu amară luciditate, timpul în care scrie şi trăieşte.
Ceea ce face şi acum, în “Prezentul absent”, incitantă suită de dialoguri cu Puşa Roth, cunoscuta realizatoarea unor emisiuni culturale de referinţă la Radio Romnânia. Şi, cum aceste dialoguri au început în 1999