Cărţile pe care le semnalăm sunt, prima, o culegere de povestiri: Medgidia, oraşul de apoi – Cristian Teodorescu (Editura Polirom), iar cea de-a doua un roman original: Bagaje Pierdute – Jordi Punti (Editura Curtea Veche) şi ambele au apărut la începutul deceniului al doilea. În privinţa cărţii lui Cristian Teodorescu, poate părea nepotrivită o recenzie la nişte texte contemporane republicate, dar impresia se mai poate atenua, dacă avem în vedere că, după adunarea acestora într-un volum, autorul ne avizează că a construit din ele un roman. Procedeul nu este cu totul nou, dar, în situaţia de faţă, el cade foarte bine pe un subiect consistent şi oferă un material de lectură deloc fastidios. Este vorba de peste o sută de povestiri independente, dar şi interdependente, majoritatea în aceeaşi măsură grave şi ironice, dramatice şi satirice, concentrate dar cuprinzătoare. În alte împrejurări, o astfel de carte s-ar compune ca o frescă, dar tot mai bine este cum spune autorul, atunci când compară această apariţie editorială cu un sistem modular dinamic, care, pus la dispoziţia cititorului, poate fi reconstruit în volume şi alcătuiri variabile. Astfel încât cartea poate fi citită pornind cu oricare dintre povestiri, de la început până la sfârşit, de la mijloc, de la urmă sau pe sărite, putând rezulta imagini caleidoscopice şi structuri diferite dar valabile. Peste toate acestea însa, este risipită acea pulbere a melancoliei pe care un spaţiu particular, datele istorice şi trecerea timpului o transformă într-un sentiment inundat de o duioşie specială. Pasiunile omeneşti, războiul, secvenţele ascensiunii şi epuizării mişcării legionare, ocupaţia sovietică, personajele atinse de accese de eroism real ori de un idealism romantic, destinele pierdute sau limpezite într-un context istoric instabil şi imprevizibil se adună strat peste strat şi alcătuiesc o stare sufleteas